PERSECUTIA BISERICII INTRE ANII 1959-1964

         Patruzeci de mii de biserici au fost distruse de ateismul bolsevic din 1917 si pana in 1989,aproape doua sute de mii de preoti au fost crucificati pe usile propriilor biserici,iar alte cateva milioane de credinciosi au fost executati din ordinul prea-luminosului V.I.Lenin si I.V.Stalin.
        Persecutia din anii 1959-1964 a insemnat cea mai grea perioada a monahismului romanesc din secolul al XX-lea.A inceput in luna aprilie a anului 1959.Au fost exclusi din monahism pentru toata viata staretii si duhovnicii cu o activitate mai intensa.Apoi,au fost exclusi din mananstirile din tara tineretul(fratii si rasoforii).
   Prin Decretul special de la sfarsitul anului 1959 al guvernului de la Bucuresti erau exclusi din manastiri toti  calugarii pana la 55 de ani si maicile pana la varsta de 50 de ani,sub controlul sever al securitatii si cu supravegherea organelor politice din zona,Pana in primavara anului 1960 au fost exclusi din manastiri peste 4000 de monahi si monahii.
    Manastirile au fost transformate in manastiri-azil,iar schiturile mici au fost inchise sau transformate in parohii pe care le deserveau preotii de mir.Primirea de noi tineri in manastiri era interzisa si supravegheata de securitate.