din care orice astru a plecat,din care orice farama de aur a fost smulsa.
Arborii grei,fara de zeitate
Apele Dunarii curg mute si oarbe,cu gheturi.
Sfasiate si reci,atat de frumoase.
Bolnave si triste,atat de parasite.
Nu e fluviu acesta,ci insusi sufletul nostru
palpaind in singuratate dupa ce totul a pierit,
litera alba spanzurata in golul fara sfarsit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu