Societatea,in functie de nivelul ei de dezvoltare,ofera copilului posibilitatea sa se implineasca,sa se formeze ca om pentru munca si viata.Inca de la nastere,orice fiinta umana este supusa unor solicitari din partea unor stimuli ai mediului,la care aceasta trebuie sa reactioneze,potrivit varstei.
Este un fenomen de integrare a individului in noul mediu de viata.Sub indrumarea si ingrijirea ambilor parinti,cu precadere a mamei,copilul se bucura de ocrotire,invata cum sa se hraneasca,cum sa faca primii pasi la mers,cum sa se imbrace,sa se joace,etc.
Baza,principiile educatiei i se imprima copilului de catre familie in primii sapte ani de viata,perioada prescoalara in care acesta merge la gradinita.Ajuns elev,deci odata cu pasirea in clasa intai,responsabilitatile cresc.
In raport cu varsta biologica,elevul isi poate da seama de universul scolar,al lumii.Scoala este pentru el umbrela protectoare,care ii indica traseul in urcusul devenirii,ii arata cum poate deveni util societatii in care traieste.
In realizarea si devenirea sa,omul parcurge mai multe etape sau perioade ale vietii,in raport de care,odata cu numarul de ani se cristalizeaza conceptia sa despre lume si viata,care depinde de gradul de cultura,al nivelului de cunostinte acumulat de fiecare individ,in procesul instructiv-educativ.
Trei factori sunt determinanti in acest complex proces : familia,scoala si societatea.Unui copil i se pot asigura ,de catre parintii sai,conditii optime de hrana ,imbracaminte si adapost,dar el va ramane un handicapat psihic daca printre altele ii vor lipsi dragostea mamei si a tatalui.Dupa un timp in aceste conditii ,chiar si sanatatea sa fizica va incepe sa se subrezeasca.
"Scoala-i transforma pe oameni in niste basici-care se umplu cu ceea ce li se toarna in capatana" spune Bartle Massey.Orice om rau-crescut reprezinta o dojana vie adusa intregii societati,o trista eroare de care raspunde un intreg colectiv.
Scoala este un amfiteatru al vietii unde atatia stau in picioare si pe locuri foarte proaste.Omul trebuie sa adune invatatura cata vreme e tanar.E multa invatatura in lume si e frumos daca poti sa castigi o mare parte din ea.Omul care n-are stiinta de carte nu-i om.Nu suntem cu nimic mai buni decat boii,nascuti ca sa traga la jug.
Fiecare zi este un invatator care te invata ceea ce nu te invata nici o alta zi.Din mainile cadrelor didactice-invatatori si profesori,de diferite grade si specialitati-se plamadesc viitorii "constructori" ai societatii de maine,contemporani cu cei de azi.
Prin actiunea lor,invatatorul si profesorul pot crea tipuri de oameni care gandesc,analizeaza,judeca ,isi traiesc propria lor inteligenta sau simpli arhivari,magazineri,depozitari de cunostinte neinobilate prin combustie,prin propria ardere..
Societatea democratica,de dupa Revolutia din Decembrie 1989,a oferit scolii romanesti orientarea spre un alt tip de invatamant,evoluat,de larga respiratie europeana.Reforma in invatamant a adus si va aduce schimbari profunde atat in baza materiala,dar si in calitatea lui.
Toate acestea se vor realiza progresiv,nu sunt de asteptat minuni peste noapte.Este stiut ca tanarul vine la scoala in acele perioade ale vietii care-i permit a recepta continuu informatii,a le elabora si a le integra in trasaturile specifice ale personalitatii sale.
El doreste ca informatia receptata sa nu ramana nevalorificata,iar satisfactia implinirii sale profesionale ii va aduce un entuziasm si o incredere,o dorinta de a produce ceva nou,in plus fata de ceea ce a primit.E tocmai stiinta pe care trebuie sa ti-o insusesti ca sa poti raspunde pozitiv,de-a lungul intregii vieti,unei intrebari esentiale:"Ce-ai adaugat din ceea ce ti-a dat tie scoala,viata?"
Scriitorul sovietic Maxim Gorki afirma:"Nu exista nimic mai frumos in lume decat ceea ce este facut prin munca de mana iscusita a omului si toate gandurile,toate ideile noastre se zamislesc in procesul muncii".
In anii copilariei,inteligenta trebuie sa fie stimulata,supusa unor metode de educatie.Aici scoala are un cuvant greu de spus.Inraurirea ei se resimte puternic,mai tarziu,in structura omului matur.Indrumat de la inceput spre o activitate vie,spirituala,spre o gandire a lui-implicand intr-un fel sau altul cel putin vecinatatea unui act de creatie-omul isi va pastra nestinsa,toata viata,flacara inteligentei pe care natura i-a dat-o(harul cu care este inzestrat).
"Unii traiesc fara nici o tinta in viata,trec prin lume ca niste fire de paie pe fata unui rau,nu merg ei,ci ii duce curentul"zicea filozoful grec Seneca.Idealul este sa lupti pentru fericirea ta si a altora.Tinand cont de acest fapt,as opta pentru frumoasele profesii de inginer sau profesor.Imi place mult natura,cu farmecul ei necuprins de vreo minte omeneasca,dar si latura tehnica,precum si munca de cercetare in aceste domenii.Este doar un vis,dar nu imposibil sa devina realitate.
Totul depinde de mine,de felul cum voi sti sa muncesc-asa cum au facut-osi altii care si-au vazut visul cu ochii.
"Dum vita est spes"-"Cat timp este viata exista si speranta".Unii tineri aflati la varsta optiunilor,cand trebuie sa isi aleaga o profesie pentru viata,cred ca a te realiza inseamna sa ai ,neaparat,studii superioare,facultate.Nimic adevarat,pentru ca nimic nu te impiedica sa fii un meserias foarte bun,de renume.
Profesia este un mijloc de asigurare a traiului,nicidecum ceea ce ne caracterizeaza ca oameni.Societatea ne ofera suficiente exemple in acest sens.La ora actuala,nu prea sunt locuri de munca dupa preferinte.Te multumesti sa lucrezi acolo unde gasesti,iar daca poti sa te ocupi de afaceri printr-o firma.Un bun inginer trebuie sa cunoasca a face proiecte si cercetare,dar si sa arate muncitorului,unde acesta nu se pricepe.La fel,un medic trebuie sa aiba si cunostinte tehnice despre aparatura cu care lucreaza.Si exemplele ar putea continua.
Importanta ,este ,deci nu invatatura, ci educatia.Scoala trebuie sa fie pentru tineri un atelier.Copilul trebuie invatat sa fie:sincer,recunoscator,consecvent,generos,amabil,harnic,grijuliu,curat,sa-si respecte reputatia si sa-si indeplineasca promisiunile.Disciplina este aceea care se cuvine a avea intaietate si nu instructia.Obiectul instructiei este sociabilitatea.
In context,as aminti de modestie.Ea inseamna a nu-ti atribui ceea ce nu-ti apartie,sa nu consideri niciodata ca esti singurul om capabil de pe lume,sa stii sa-ti evaluezi posibilitatile,sa nu-ti propui niciodata mai mult decat poti sa faci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu