Acoperisurile caselor erau pe vremuri,in Oltenia,din:papura,trestie,paie,şiţā.Acestea au fost inlocuite-odata cu patrunderea progresului,a civilizatiei-cu tigla rosie arsa,tabla iar,in zilele noastre,cu diverse alte materiale noi,autohtone sau importate.Cei care am trait in acele timpuri ne aducem aminte,cu nostalgie,de casele acoperite cu şiţā.Poate ca putini cunosc faptul ca,unii oameni de la munte au facut o preocupare,o profesie,din producerea
şiţei.Taietorii de şiţā (care se obtinea din trunchiuri de fagi sau de brazi) o dadeau ,in schimb ,pentru : porumb,dimie,branza,rachiu sau o noatina.Cine nu avea asa ceva,dadea bani.Acest aspect seamana cu acei "vārari",tot de la munte, din judetul Valcea,care dadeau in schimb materia-din care,prin stingere cu apa,se facea varul pentru constructii(pastrat in varniţe-groapa mare in pamant,acoperita)-la oamenii de la campie,de la care primeau cereale.Acesti vārari erau din zona Bistritei,unde exista o cariera de calcar ,si umblau,cu zilele,in carute cu coviltir la care legau cātele.De aici,vorba :"olteni cu catea la caruta".
Acum,timpurile sunt altfel,gasim materiale de constructii in magazine,nu se mai practica decat sporadic comertul schimb pe schimb(ex.vad rudari care umbla,prin sate,cu desagii in care au vase de plastic,altadata si petrol lampant).Am putea afirma ca acest comert nu era lipsit de temei,ar putea fi benefic si astazi in conditii paupere de viata,mai ales in mediul rural,isi are traditiile in istorie,cand nu erau bani.Eu nu analizez problema ca un etnograf insa,cred ca sunt lucruri care merita sa fie readuse in atentie;reactualizate,pentru ca tin de traditia romaneasca.Este doar o tema de CUGET ROMANESC la care invit pe cei interesati,la o dezbatere online.Merita ori nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu